si cica iti traiesti viata...

esti student/studenta, ai nici macar 20 de ani (sau pe aproape), te gandesti la un job cat mai bun, vrei un/o iubit/iubita care sa te inteleaga si sa fie la fel ca tine, ai niste amici pe care oricand i-ai suna ca ai chef de iesit ei sa iti raspunda (bineinteles cu un HAI)...si "cam" atat. nu-i asa ca am dreptate? asta e "cam" tot ce iti doresti.
si, hai sa recunoastem ca prea putin te gandesti la faptul ca traiesti clipa aceasta doar pentru ca esti sanatos, doar pentru ca ai familia aproape, doar pentru ca viata iti este prea frumoasa, doar pentru ca...(si toate celelalte lucruri la care le dai o prea mica importanta).
nu te gandesti la clipa urmatoare, iti pare ca totul e perfect pentru tine (si, culmea, chiar asa si e...doar daca am sti cu ce sa comparam perfectiunea ca sa o definim), esti sigur pe fortele tale si esti convins ca vei reusi in viata orice ar fi...trecand peste tot si toate...nu te gandesti decat la tine...adica esti musamalizat in egoism (recunoscut sau nu).
sa nu imi fie gresit inteles monologul (asta e, sa fim sinceri, pentru ca nu prea se osteneste nimeni sa posteze un comentariu) si tinand cont ca urasc generalizarile...acum parca am simtit nevoia sa o fac...asa suntem noi...cei ce ne invartim in jurul varstei de 20 plus...
nu crezi?

fericita sau nu...

:) hmm... e destul de interesant sa studiezi unii oameni, sa le vezi comportamentul, atitudinile, reactiile...zambetele.
si totusi cel mai interesant mi se pare sa te studiezi pe tine insuti...pare greu (adica asa spun unii), dar e atat de frumos si usor...ca un joc (dar fara reguli impuse). tot ce iti trebuie este rabdare...si poate putina minte de copil (pentru cei care cred ca undeva in adancul sufletului lor, inca o mai au).
si asa m-am analizat pe mine...nu chiar atat de in amanunt (mi-e teama de ce as putea descoperi...hi hi hi), dar destul cat sa imi dau seama ca imi place cum gandesc :). am observat, spre exemplu, ca imi place sa scriu si sa imi canalizez toate "fortele" astea creative doar atunci cand sunt trista (sa ma contrazici daca gresesc spunand ca majoritatea oamenilor fac la fel, dar nu cred ca o vei face), cand nu am o alta preocupare prea interesanta si mai "serioasa"...sau cand stiu ca peste ani si ani vreau sa citesc acel lucru si sa imi spun "asa am fost eu...asa am reusit sa merg mai departe". dar astazi este o exceptie...scriu pentru ca sunt fericita sau, mai bine zis, pentru ca sufletul meu zambeste. da, astazi vreau sa imortalizez ceea ce simt, tot ce imi trece prin cap...pentru a da la o parte generalizarea (urasc generalizarile) pe care am facut-o mai sus...deci nu scriem numai cand suntem tristi.
dar de ce nu o facem si de fiecare data cand suntem fericiti?...poate din teama de a nu trece prea usor peste acea bucurie, peste acea implinire, peste acea stare de...verde :)..., ci a ne bucura din plin de ea.
acum zambesc si ma simt bine pentru ca mi-am dat seama ca nimeni si nimic in lumea asta nu merita sa fii trist/trista pentru el. am 19 ani, sunt studenta, ma bucur de fiecare clipa, ii multumesc celui de sus pentru familia si prietenii pe care ii am, ma bucur de orice zambet sau privire ca si un copil, iau in serios doar ceea ce este la limita de a ma face un om mare, sufar si ma indoiesc la orice lacrima care pica dintr-un ochi nevinovat, respir aceeasi frumusete ca voi toti...a naturii ce ne inconjoara, scriu scrisori si nu traiesc cu sentimentul ca as fi o "ciudata" a secolului al 21-lea, ma uit la desene animate si la buletinele de stiri cu aceeasi atitudine, iubesc chiojdul pentru ca m-a crescut....traiesc si sunt fericita.
lasati un singur rand si spuneti ce simtiti in acest moment....
pe curand