esti student/studenta, ai nici macar 20 de ani (sau pe aproape), te gandesti la un job cat mai bun, vrei un/o iubit/iubita care sa te inteleaga si sa fie la fel ca tine, ai niste amici pe care oricand i-ai suna ca ai chef de iesit ei sa iti raspunda (bineinteles cu un HAI)...si "cam" atat. nu-i asa ca am dreptate? asta e "cam" tot ce iti doresti.
si, hai sa recunoastem ca prea putin te gandesti la faptul ca traiesti clipa aceasta doar pentru ca esti sanatos, doar pentru ca ai familia aproape, doar pentru ca viata iti este prea frumoasa, doar pentru ca...(si toate celelalte lucruri la care le dai o prea mica importanta).
nu te gandesti la clipa urmatoare, iti pare ca totul e perfect pentru tine (si, culmea, chiar asa si e...doar daca am sti cu ce sa comparam perfectiunea ca sa o definim), esti sigur pe fortele tale si esti convins ca vei reusi in viata orice ar fi...trecand peste tot si toate...nu te gandesti decat la tine...adica esti musamalizat in egoism (recunoscut sau nu).
sa nu imi fie gresit inteles monologul (asta e, sa fim sinceri, pentru ca nu prea se osteneste nimeni sa posteze un comentariu) si tinand cont ca urasc generalizarile...acum parca am simtit nevoia sa o fac...asa suntem noi...cei ce ne invartim in jurul varstei de 20 plus...
nu crezi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu