tinerete...

sa fie oare atat de usor sa fii tanar? sa nu iti pese de nimic, sa iubesti fara limite, sa te distrezi la maxim, sa crezi ca totul este posibil....BASME.
adevarul este altul...iti pasa de absolut orice farama de praf care trece pe langa tine (desi nu vrei sa recunosti asta). iubesti dar in niciun caz fara limite (ar fi ceva imposibil) pentru ca, vrei... nu vrei, tot pui raul inainte si se duce toata frumusetea jocului. distractia...depinde de perceptia fiecaruia si nu ai parte niciodata de ea asa cum vrei...mereu apare acel lucru care iti strica un chef, o idee, un gand. si, da, crezi ca totul e posibil, dar stii ca nu este adevarat.
ne-am cladit ideile pe niste basme transmise din gura in gura si care prind doar pentru ca suna bine, dar poate ca ar trebui sa deschidem ochii din cand in cand si sa realizam ca nu este atat de frumos (de usor, nici nu mai vine vorba).
acum, tanar fiind, trebuie sa te gandesti sa mearga facultatea bine, sa incerci sa nu ai restante (sau cat mai putine) si daca mai prinzi si putina bursa te simti aproape in al 9-lea cer, apoi mai iei in calcul si un job (bun sau mai putin bun, el sa fie acolo...) ca, de, dupa facultate toti vor experienta; si, plus de asta, mai ai nevoie de ceva banuti ca sa ai impresia ca esti independent (dar e doar impresia...ca de-ar fi adevarat...hmmm). apoi ar mai fi vorba si de vreun chef care se naste de nici unde si la care vrei sa te duci, normal, ca doar asa e bine...intre prieteni care simti ca sunt ca tine (chiar daca nu toti arata acest lucru in acelasi mod). daca mai ai timp sa respiri intre astea 2-3-4 etc lucruri (si nu te mai vaiti atat de mult), ai zice sa incerci si putina iubire (si, damn, tocmai ea nu vine...da' cica asa e...nu vine cand vrei, ci cand nici nu te gandesti...intre noi fie vorba, nu cred asta). si daca ajungi acasa seara si tragi aceea linie imaginara si faci bilantul zilei (of, ce face contabilitatea din mine, incep sa vorbesc in termenii ei) ce tocmai s-a dus...rezulta ca esti un om fericit, chiar daca te doare capul, chiar daca iti e rau, chiar daca abia iti mai simti picioarele, chiar daca realizezi ca pentru a doua zi ai atatea de facut, chiar daca se vede o lacrima intr-un colt uitat de ochi pentru cine stie ce vorba primita, chiar daca.... (ce ar mai fi de spus?). da da, am zis bine, te simti fericit si implinit (super sentiment) si te gandesti ca esti un tanar care traieste clipa la maxim (la maximul secolului al 21-lea) si care nici nu vrea sa doarma...pentru ca sa pastreze cat mai vie amintirea zilei de azi, pe care maine deja o va uita.
concluzia: e prea frumos sa fii tanar....iar usor? hmm, depinde cum privesti si cum compari.
tu ce zici?

mozaic

ce poate fi mai frumos
decat visul mort al unui copil?
viata?... care nu-ti arata niciodata limitele?
lumea?... care te lasa sa zaci in noroi
apoi te umple de aur si incet incet te uita?
marea?... care naste un suflet fara viata in orice moment
nepasandu-i de nepasarea ta?
lumina?... care iti invadeaza privirea
si nu se sinchiseste sa spuna "pardon!"?
intunericul?... care cu prima ocazie de neliniste
te cuprinde si nu-ti mai da drumul?
timpul?... cate te preseaza si nu te intreaba
niciodata daca vrei sa retraiesti clipa?
stelele?... care te mint spunandu-ti ca sunt
sansele tale de reusita?
viitorul?... care e un infinit vid plin de mister?
oamenii?... care sunt nepasatori la problemele tale
dar intotdeauna dornici sa ti le impartaseasca pe ale lor?
vorbele?... care se pierd in vant dupa fiecare adiere
si nu le mai gasesti nicicand?
moartea?... care e singura evadare...
... probabil cea mai sigura?
poate ar trebui sa incetam sa mai dam raspunsuri
si sa acceptam mozaicul veacului nostru
ca pe o secunda infinita din noi, copiii.