mozaic

ce poate fi mai frumos
decat visul mort al unui copil?
viata?... care nu-ti arata niciodata limitele?
lumea?... care te lasa sa zaci in noroi
apoi te umple de aur si incet incet te uita?
marea?... care naste un suflet fara viata in orice moment
nepasandu-i de nepasarea ta?
lumina?... care iti invadeaza privirea
si nu se sinchiseste sa spuna "pardon!"?
intunericul?... care cu prima ocazie de neliniste
te cuprinde si nu-ti mai da drumul?
timpul?... cate te preseaza si nu te intreaba
niciodata daca vrei sa retraiesti clipa?
stelele?... care te mint spunandu-ti ca sunt
sansele tale de reusita?
viitorul?... care e un infinit vid plin de mister?
oamenii?... care sunt nepasatori la problemele tale
dar intotdeauna dornici sa ti le impartaseasca pe ale lor?
vorbele?... care se pierd in vant dupa fiecare adiere
si nu le mai gasesti nicicand?
moartea?... care e singura evadare...
... probabil cea mai sigura?
poate ar trebui sa incetam sa mai dam raspunsuri
si sa acceptam mozaicul veacului nostru
ca pe o secunda infinita din noi, copiii.