aproape ca uitasem nebunia din bucuresti...daca nu trebuia zilele astea sa-mi reamintesc lucrul acesta. toata vara mai plecata de aici, acolo unde e verde si frumos, acolo unde timpul parca se opreste in loc, acolo unde oamenii sunt calmi si rabdatori...acolo unde nimic nu mai conteaza...decat tu.
dar am revenit aici unde totul e gri (cu mici oaze si acelea aglomerate de vorbe urate si de oameni care nu stiu sa se bucure asa cum trebuie de ele), unde timpul se intrece mereu pe el insusi, unde oamenii isi pierd cumpatul din orice, unde ca sa supravietuiesti trebuie sa fii nesimtit si sa nu te gandesti la nimeni si nimic...doar la tine.
azi a fost o zi aglomerata...si cate vor mai urma de acum incolo...dar ma ajuta faptul ca stiu sa zambesc si sa trec peste orice pare greu cu asta. sunt obosita, recunosc, dar sunt gata sa ma avant din nou in nebunia de afara...
tu cum esti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
tu cum esti ? foarte buna intrebarea sa zicem ca satul de bucurestiul asta ,probabil ca as vrea sa cunosc altfel de oameni poate mai sinceri,mult mai veseli si zambitori
lucru observat de foarte multe ori uitandu-ma in jur ,bucuresteanu foarte rar zambeste ,daca mergi pe strada te uiti in stanga in dreapta ce vezi ? oameni foarte grabiti cu multe probleme pe cap care vor sa ajunga cat mai repede la servici,babe si mosi care exerseaza aruncarea cu plasa in tramvaiul 41 pentru a prinde un loc pe scaun la primele oare ale diminetii si sa nu uitam studentii si elevii
cert este ca multa lume a uitat sa zambeasca sa fie fericita
Trimiteți un comentariu