este destul de ciudat sa ii intelegi pe cei de langa tine...uneori e atat de dificil si cand vine vorba de prieteni...iti dai seama ca te-ai inselat mai mereu crezand ca ei gandesc ceva cand defapt...era altceva. dar asa e prin viata asta...te poarta pe drumurile alese de tine (mai bune, mai putin bune), iti aduce diferiti oameni in cale si te lasa pe tine sa decizi care merita o sansa sa contribuie cu ceva la drumul tau...sau pe care ii lasi in cate o statie din mijlocul pustiului...asteptand acolo pe altcineva.
e frumos atunci cand incerci sa descoperi persoanele de langa tine...dar te simti atat de singur si dezorientat in momentul cand iti dai seama ca aproape tot ceea ce credeai tu ca este...e doar o iluzie, ceva ce ai vrut tu sa vezi, ceva in care credeai ca te identifici, ceva unde te regaseai mai mereu...un loc in care poate incercai sa te descoperi mai bine pe tine prin acele persoane...
incerc sa trec peste unele lucruri care ma intristeaza...nu imi pare rau pentru ceea ce sunt (chiar daca ma leg de orice amanunt, orice gand fugar, orice rasuflare neterminata), nu vreau sa fiu altfel...tot ceea ce vreau e sa pot sa am puterea sa trec mai departe cu zambetul pe buze...gandindu-ma ca undeva acolo intr-un colt de nor este ceva bun si pentru mine.
trist sau nu...rau sau nu...greu de inteles sau nu...acesta este comentariul pentru aceasta zi de sambata...
duminică, septembrie 30, 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu